A short Romanian monologue arguing that love (iubire) is the greatest motivating force in the universe and the fundamental meaning of human existence. The speaker links love to relationships with self and others and to a spiritual claim that God is love and humans are made from God, so all human activities ultimately return to love and relationships.
Cred că, până la urmă, dragostea este forța cea mai mare din univers care ne motivează. Indiferent dacă vorbim și despre subiecte care au de a face cu un business sau cu un război sau cu ceva, la un moment dat trebuie să apară și dragostea. Chiar dacă ăsta nu e subiectul principal, dar e ceva acolo. Indiferent cum o denumim, cum o definim fiecare dintre noi, dar, până la urmă, cred că ăsta este sensul existenței noastre. Iubirea. și dacă tot se spune despre Dumnezeu că este iubire și noi suntem făcuți din Dumnezeu, atunci nu putem să ne rupem de subiectul ăsta și să vorbim despre ce? Că până la urmă, indiferent că facem bani, că muncim, că ne cumpărăm un lucru, un obiect, că facem alte activități, până la urmă ne întoarcem tot la noi și la relațiile cu ceilalți, adică la iubire. Iubire față de noi, iubirea față de ceilalți. Că fără relația asta de iubire, cu noi și cu ceilalți, ce am mai face?