This Romanian-language video (Dating 360, hosted by Florin Amariei) discusses how romantic relationships typically progress through three stages: romantic love, power struggles, and (for few) conscious love. The chunk explains Stage 1 as a hormone-driven idealizing phase (oxytocin, dopamine, serotonin) with pet names and strong projection; Stage 2 as inevitable power struggles when unmet promises and unconscious expectations (including wanting a partner to 'be the parent I never had') surface, producing frustration as partners cannot perfectly meet each other's needs.
Eventul ăsta, Dating 360, această primă ediție, este în jurul datingul și relație de cuplu. Prin dating înțeleg eu personal, înțeleg etapele preliminare a unei relații, ne-am cunoscut și începem, adică ne-am cunoscut efectiv fizic. O facem prin intermediul unei aplicații, Mestelia, aplicația mea, sau pur și simplu am ajuns să ne cunoaștem prin niște prieteni, este irrelevant, în drumul spre o relație. Dar mărturisesc că nu este foarte mult timp de când eu am auzit că există niște etape ale unei relaționări să se transformă într-o relație și apoi să se transformă într-o relație de cuplu, după aceea să se transformă într-o relație serioasă de cuplu și să se ducă înspre căsnicie și că dacă le sărim, adică ne mișcăm prea repede, s-ar putea să ne muștă de fund la un moment dat, pentru că graba strică treaba. Pentru cei care nu știu, poți să ne faci așa o scurtă sinteză a etapelor unei relații și ce se întâmplă dacă ne mișcăm prea repede între ele?
Da, acum depinde din ce perspectivă privim lucrurile. Din informațiile pe care le-am tot acumulat eu de-a lungul anilor, etapele astea în care noi ne îndrăgostim și construim o relație ar fi împărțite în trei.
Așa.
Ar fi prima etapă cea a dragostei romantice. Apoi ajungem în etapa luptelor de putere. Și puțini dintre noi ajung și în etapa dragostei conștiente. Și vreau acum foarte pe scurt să le iau pe toate pe rând. Hai să le analizăm puțin. Dragostea asta romantică probabil e Cea mai de dorit este perioada aia când efectiv creierul o ia razna, când este invadat de toți hormonii plăcerii, hormonii fericirii, începând de la oxitocină, dopamină, serotonină și așa mai departe. Deci, la drept vorbind, noi chiar suntem drogați natural în perioada asta, care este foarte faină, în perioada asta, probabil, toată lumea știe, avem tot felul de apelative, simpaticuțe, drăguțe, puișor, pisii, papilov, iubire, prostuțule, iepuraș, îngeraș, soarele meu, deci e relația asta în care ne alintăm, păi totul e drăgălaș, Practic, vedem asemănări foarte multe între noi, ai sentimentul ăsta că te cunoști de o viață, că nu poți fără el, până când, odată cu creșterea relației, depinde de la relație, la relație lucrurile sunt diferite, dar așa, după câteva luni, în cazul unora, în cazul altora după un an, doi, relația crește, dar încep să crească și animăluțele. Știi, te-ai prins? De la tu ești soarele meu, ajungi la soarele mătii și de la pisii ajungi la mâță blândă care îți gârie rău. Și le știi pe toate alea, boule, măgarule, ursule, balenă, vacă și toate alea, din păcate. Din păcate se întâmplă treaba asta, da?
Dar nu le spunem chiar cu cuvinte, dar le gândim cu toții, Tobito, cu dracului, așa ce proastă ești, unde nu te-am văzut.
Depinde de nivelul la care este fiecare. În unele relații le gândești, unii le gândesc, alții le și zic.
Știu.
Din păcate, da. Și uite așa, după un anumit timp, repet, în funcție de fiecare persoană în parte, de fiecare relație, se ajunge în etapa luptelor de putere. Aici este bine de știut că fiecare relație ajunge în etapa asta.
Ok, deci nu este pentru că nu ne potrivim, ci pentru că este o etapă inevitabilă.
Inevitabilă, pentru că se întâmplă ceva. Ce înseamnă, de fapt, lupta asta de putere? Eu vreau ceva și tu vrei ceva. Și se întâmplă că, știi, în etapa asta de îndrăgostire, în prima etapă, rămânem la asta de etapa romantică, cei doi își fac foarte multe promisiuni. Foarte multe promisiuni. Că o să mă porc cu tine, că o să fii regina mea, că o să facem una, că o să facem alta. Sunt niște promisiuni, unele grăite, spuse, verbalizate, iar altele doar așa, sunt niște așteptări interioare. O să facă, o să-mi zică, o să mă tratez într-un anumit fel. Dar foarte multe... cum?
Iluzii.
Da, exact.
Iluzii proiecției.
Exact. Și acum când ajungem în etapa asta a luptelor de putere, se întâmplă o chestie. Vrem, ne așteptăm ca promisiunile astea să fie îndeplinite. Măi, tu mi-ai promis verbal și non-verbal Și bine, eu am așteptat ca tu, domnule, să fii băiatul ăla drăguț, să fii amabil, să mă înțelegi, să mai faci ceva prin casă, să mă ajuți la cumpărături, să mă spriji, să mă oferi siguranță emoțională și financiară. Hai, apucă-te de treabă! Vreau să văd că faci lucrurile astea, că promisiuni mi-e podul plin de astea. El, la rândul lui, începe să aibă așteptări de la ea. Să fie drăguță, să nu-l mai cicălească, să îl respecte, să nu știu, la unii...
Să zâmbească de fiecare dată, să nu fie morocasă înainte de ciclu, să gătească...
Să fie aranjată prin casă, să nu se îngrașe, să fie și gospodină, și asistentă, și amantă, și de toate. Realitatea este că cei doi sunt răniți emoțional. Fiecare are rănile lui emoționale mai mari sau mai adânci sau mai superficiale, dar le avem cu toții. Și vrând nevrând nu poți să oferi exact ce așteaptă partenerul. Asta este. Nimeni nu oferă exact ce așteaptă partenerul, cel puțin în prima parte a relației. Ajungi cumva să-l dezamăgești și fără să-ți dai seama de foarte multe ori. Și atunci apare o problemă foarte mare. Bine, am uitat să mai zic un lucru. Mai există o așteptare, pe lângă așteptările astea de relaționare, de să faci sau să nu faci ceva în relație, lucruri mai concrete, mai este o așteptare, cred că asta este în dreptul celor mai mulți, cred că este inconștientă. Și anume, tu, partenerul meu, să mă tratezi pe mine așa cum nu m-au tratat părinții. Aș vrea să primez de la tine tot ceea ce mi-a lipsit mie în copilărie. Aș vrea ca în relația cu tine să nu mă mai simt așa cum am simțit cu părinții. Acuzat, criticat, judecat, disprețuit și așa mai departe. Vreau să mă simt altfel cu tine. Și vreau să fii disponibil pentru mine ori de câte ori am nevoie și vreau să îngrijești de rănile mele emoționale și de cele mai multe ori așteptările astea sunt inconștiente.
Fii părintele pe care eu nu l-am avut.
Da, da. Și îți dai seama că este o presiune foarte mare pe amândoi? Este enormă presiunea asta. Pentru că dacă și tu ai rănile tale, ai și tu durerile tale, ai și tu provocările... M-am căsătorit, aveam 23 de ani. Oana avea 21 de ani. Ce să faci tu la 23 de ani să fii pentru partenerul tău ce are el nevoie? E o presiune enormă. Ajungi după ani de zile de lucru cu tine, de învățat, de terapie, ajungi ușor, ușor să faci pentru partener când ce are nevoie. Și realitatea este că o dăm în bară cei mai mulți dintre noi, ne purtăm cum știm, când vedem că partenerul... Cum am învățat. Cum am învățat, da. Cum considerăm în momentul ăla, la nivel inconscient, că ne este salvator pentru noi, Când noi de-a lungul vieții tot așa ne-am comportat și creierul a învățat că așa trebuie să te porți pentru că așa este eficient pentru tine. Ăsta e mijlocul tău de a merge prin viață. Și așa îți va fi bine dacă vei face în continuare. Și asta faci. Și nu știi, nu poți. Uneori știi ce ar trebui să oferi partenerului? Dar nu poți. Că îți propui să vorbești frumos, dar îți iese cuvântul ăla. Îți propui să fii calm, dar te enervezi.
S-a blocat în momentul în care tu spuneai că îți propui să fii calm, dar te enervezi.
Ok. Păi iau de acolo.
Mulțumesc.
Și tu îți propui să fii calm, Și te enervezi. Îți propui să nu mai reacționezi și o faci. Îți propui să ții cont de partener și nu reușești. La fel, lucrul ăsta se întâmplă cu partenerul. El își propune față de tine, nu reușește. Și, practic, de aici începe luptele de putere. Băi, dar mi-ai promis. Mi-ai promis că o să te porți cu mine așa, că o să faci pe aia, că o să faci pe aia la altă. Ce-i cu tine? Și, practic, amândoi ajung într-o situație în care sunt frustrați.
