Cum poți să ierți ceva greu de iertat - Florin Amariei

Cum poți să ierzi ceva greu de iertat? Ca să-ți răspund aceste întrebări, vreau să-ți povestesc ceva din copilăria mea. Într-o duminică am mers la Săniuș. Noi am crescut la munte și am mers la Săniuș împreună cu frații mei. Mai am o frate și două sărori. Și în acea zi am mers pe o pârtie cu foarte multe trambuline. Da, știți ce sare, a trambuline, tot sar, tot sar, tot sar, diferite delușoare peste care sar, după care aterizezi. Și ne-am dus pe o pârtie foarte, foarte lungă, destul de abruptă, astfel încât viteza era mare și cu cât viteza era mai mare, cu atât trambulinele ne aruncau mai tare și cu atât durerea noastră era mai mare. Și... Evident că ne durea foarte tare fundul, după câteva urcări și coborâri, fundul ne durea din ce în ce mai tare și la un moment dat, ca să trecem peste momentele astea și, evident, să ne putem simți bine în continuare, am început să facem haz de necaz și am început să râdem unii de alții. Ha-ha-ha, penicilină! Ha-ha-ha, ampicilină! Voiam noi să spunem că, băi, ne doare atât de tare fundul ca atunci când ni se făceau injecții. Și cam așa am ținut-o toată ziua, până când am ajuns seara acasă, rupți, obosiți, încă nu erau vânătăi, dar zilele următoare au început să se vadă vânătăi, de la cât de tare ne-a durut, ne-am lovit. Și spre seară, la un moment dat, fratele meu, mai mic, s-a luat la harță cu sora mea, cea mică. La un moment dat, el i-a tras un genunchi in fund si pe fundul loviturilor si durerilor din acea zi, sora mea s-a apucat sa planga foarte, foarte tare. Pe mine m-a amuzat momentul ăsta și am început să râd de ea. Penicilină. Ampicilină. Și exact când râdeam eu mai copios de ea, tatăl meu a trecut pe lângă camera noastră. Camera fiind deschisă, el a văzut toată scena. A văzut-o pe sorul meu plângând, ținându-se de fund, pe mine râzând. Eu eram cel mai mare. A făcut ele legături cu alte situații. Și ce și-a zis? Ăsta a bătut-o și după aia mai și râde de ea. A intrat în cameră, fără să pună vreo întrebare, fără să se uite, fără să analizeze ceva, contextul, ce s-a întâmplat acolo, a venit către mine și, jap, jap, două palme am văzut dintr-o dată negru în fața ochilor, m-a lovit cât de tare a putut. M-a lovit tare, percepția mea a fost groaznică, groaznice cele două lovituri, și m-am uitat în sus plângând la el și i-am spus, dar nu eu am lovit-o, ami, fratele meu, el a lovit-o. La care taic-miu s-a uitat asa de sus in jos la mine si-mi spune, au stii ceva, nu e nicio problema, ti-am dat-o preventiv, sigur o sa faci tu maine, poi maine vreo prostie si ti-am dat-o de astazi. Si-a plecat din camera, la care eu am ramas socat, m-am uitat, dupa el şi îmi venea să urlu, să strig a nedreptate, a frustrare, doar atât? Nu-ţi cer iertare? Nu-ţi pui un simplu îmi pare rău? Nimic, nimic, Nimic? Și ani de zile am cărat după mine povara asta în suflet și am avut foarte multe resentimente față de tata. Asta-i doar o scenă. Sunt multe alte lucruri pe care oamenii ni le fac nouă, lucruri pe care ne este atât de greu să le iertăm, să le metabolizăm. Ce m-a făcut pe mine să-l iert pe tata? Ei bine, am cărat ani de zile, după cum spuneam, după mine, bagajul ăsta emoțional, ce nedrept a fost tata cu mine și evident că lucrul ăsta m-a făcut să proiectez și asupra altora ceea ce a făcut tata și să mă simt foarte repede atins când cineva se purta cu mine într-un mod nedrept, cel puțin așa era în percepția mea că acei oameni se purtau nedrept cu mine. Și a venit o zi când am descoperit legile universale. Și una din legile universale este legea oglinzii sau legea transparenței care spune că ceea ce vezi în alții este și în tine. Și îndemnat fiind de cel care ne-a predat aceste legi, m-am gândit și eu pe ce aș vrea să lucrez. Și din toate momentele din copilăria mea mi-a venit în minte acest moment în care tata m-a bătut preventiv. Și o parte din acest exercițiu, un exercițiu mai complex, dar o parte din el este să faci legea oglinzii, adică ceea ce vezi în altul este și în tine. Și m-am întrebat, cum adică? Și eu sunt nedrept? Și eu mă port în felul ăsta cu alții? E bine, în primă fază mi-a fost foarte greu să accept că și eu am fost la fel de nedrept cu alții, așa cum a fost tata cu mine. Însă, ca să nu intru în prea multe detalii, vreau să înțelegi ideea, am făcut acest exercițiu și m-am gândit în ce formă am fost eu de-a lungul timpului nedrept față de alții. Pentru că s-ar putea să nu fiu nedrept exact în forma în care a fost tata față de mine, dar sunt în altă formă. De asemenea, o altă parte a acestei întrebări este față de cine am fost eu nedrept sau cine m-a considerat pe mine nedrept. Și uite așa am descoperit că nu doar tata a fost nedrept față de mine, ci și eu am fost de-a lungul timpului nedrept față de multă lume, inclusiv față de soția mea, față de copiii mei și lucrul ăsta m-a făcut să Îmi dau seama că și eu am acea trăsătură pe care am judecat-o foarte aspră la tatăl meu și m-a făcut să-mi reduc din resentimente și din încărcătura emoțională. După aceea, tot la acel curs am aflat despre legea dualități. Este o altă lege universală care spune că totul în acest univers este cu plus și minus. Nu există nimic care să aibă doar plusuri sau care să aibă doar minusuri. Atunci și m-am stat și m-am gândit ce beneficii sau care ar fi plusurile faptului că tata a fost nedrept cu mine. și care au fost plusurile și beneficiile pe care eu le-am avut din faptul că tata nu și-a cerut iertare. Și evident că mi-a fost foarte greu să găsesc plusuri pentru că în mintea mea erau doar costuri, doar dezavantaje, doar minusuri pe care mi le-a adus acest comportament al tatălui meu, însă am fost destul de serios și am lucrat și am descoperit că eu am avut și de câștigat, am avut de învățat niște lecții, am avut niște mesaje, m-au maturizat, m-au echilibrat, m-au ajutat să caut niște informații, m-au făcut să fiu mai puternic, Am învățat foarte multe lucruri din această situație care pentru mine au constituit avantaje, beneficii și uite așa s-a mai redus puțin din încărcătura emoțională pe care o aveam față de tata. Tot în acel ritrit am mai făcut un exercițiu care se numește întregirea persoanei. Noi suntem foarte tentați să judecăm polarizat pe oameni și dacă m-a nedreptățit de două, trei, patru ori foarte tare, în mintea mea rămâne ideea că tata întotdeauna mă nedreptățește. Și da, eu chiar eram foarte polarizat. Și exercițiul acela consta în găsește momente când tatăl tău a fost drept cu tine. Și prima fază mi-a venit să zic stai că el n-a fost drept niciodată, întotdeauna s-a purtat nedrept față de mine, întotdeauna m-a bătut pe nedrept. Liniștindu-mă, lucrând serios cu cel care era în rol de căuci cu mine, am descoperit că tatăl meu n-a fost întotdeauna nedrept, ci a fost și în momente când s-a purtat cu dreptate, când a fost corect față de mine. Iar lucrul ăsta a făcut să-mi scadă și mai mult încărcătura emoțională negativă pe care o aveam față de tatăl meu. Și am fost în exerciții pe care le-am făcut și anume m-am gândit sau am fost încurajat să mă gândesc, tatăl tău Ai intenționat să se poartă în felul ăsta cu tine? El și-a propus de-a lungul vieții să se poartă într-un mod nerespectos, să fie dur, să fie agresiv, să te bată, să se poartă nedrept și așa mai departe? și l-au analizat atentă, mi-am dat seama că exact lucrurile de care eu îl acuzam pe tata erau și lucrurile pe care eu le făceam sau le-am făcut față de alții din jurul meu și asta și m-am analizat pe mine ca să îl înțeleg pe el și știți ce am conștientizat? Ori de câte ori am fost dur sau nedrept cu copiii mei sau când i-am pedepsit sau când am strigat la ei, când mi-am pierdut răbdarea și de câte ori mi-am purtat nesănătos cu copiii mei, Am stat si m-am analizat. Eu mi-am propus, m-am trezit dimineata, zic, bai, acum, pentru ce sa-i mai pedepsesc eu pe copiii mei? Ce pedepse sa le mai dau? Hai sa-mi caut niste motive ca sa strig la ei sau ca sa-i lovesc sau sa-i pedepsesc. Nu îmi propuneam așa ceva. În fiecare dimineață îmi propuneam să mă port frumos cu copiii mei, să fiu înțelegător cu ei, să am răbdare, să le explic frumos. Însă, veneau circunstanțele, veneau anumite situații când pur și simplu îmi pierdeam răbdarea, îmi pierdeam cumpătul, îmi pierdeam luciditatea, intram pe pilot automat și mă comportam exact cum nu voiam eu. Și evident că după aceea îmi părea rău, regretam, aveam sentimente de vinovăție și ziceam, Doamne Iar m-a purtat urât cu copiii mei săraci și de ei. Și când m-am analizat pe mine, l-am înțeles mai bine pe tata, nici el nu și-a propus să se poartă în felul ăla cu mine, ci pur și simplu el s-a purtat așa din neștiință și din neputință, nu era reavoință. Și efectiv, lucrurile astea, evident și altele, dar astea au fost cele mai mari, m-au ajutat pe mine să privesc diferit ce a făcut tatăl meu, adică faptul că a fost nedrept în acea ocazie, că m-a bătut pe nedrept și că nu și-a cerut iertare, nu mi-a adus mie numai costuri, mi-a adus și niște beneficii, mi-a adus și niște lecții, mi-a adus niște mesaje, m-a ajutat să mă împuternicesc, să învăț niște lucruri, să fiu mai atent pe viitor la unele aspecte. Mă rog, ceea ce a făcut el nu mi-a adus doar minusuri, mi-a adus și plusuri. După aia l-am văzut pe tatăl meu în întregime. El n-a fost doar nedrept, a fost și drept cu mine în unele situații. După aia am reușit să înțeleg că el m-a iubit așa cum a știut el. Da? și el venea dintr-o familie în care și el a fost rănit și el a fost tratat într-un mod nesănătos și se purta cu mine după posibilitățile lui mentale, emoționale, după experiența lui, după ce știa el și în felul ăsta am realizat că el, deși mă iubea, uneori se comporta negativ și asta m-a ajutat ca în sufletul meu să nu mai port ranchiună, să nu mai port resentimente și să nu mai port acest bagaj emoțional ani de zile după mine care erau învenind pentru mine. Atenție, acum la final vreau să-ți spun un lucru. Genul ăsta de exerciții pe care ți le-am dat aici, nu ți-am mai explicat prea mult ca să nu mă lungesc, dar genul ăsta de exerciții nu au drept scop să justifice comportamentele negative ale cuiva, da? Deci nu facem aceste exerciții ca să justificăm comportamentele agresive cu comportamentele neetice. Da în continuare faptul că m-a bătut, mai ales pe nedrept, dar în niciun caz nu e ok să-ți bați copilul sau că nu-ți cere rătare atunci când ai greșit, nu este un lucru ok. Deci exercițiile astea nu sunt ca să justificăm astfel de comportamente, ci aceste exerciții sunt cu scopul de a ne ajuta pe noi să mergem mai departe, fără bagaj emoțional, fără încărcătură emoțională. fără ură, fără veninul ăsta în sfletul nostru. Da? Deci scopul acestor exerciți este ca să ne ajute să lăsăm în urmă ceea ce ne împovorează, ceea ce ne îngreunează parcursul vieții noastre.