A short Romanian spoken reflection (YouTube monologue) in which the speaker describes repeatedly changing clothes before leaving the house to hide perceived bodily flaws. The speaker connects this habit to lifelong attempts to cosmetize and conceal features one dislikes, driven by internalized criticisms and social judgments.
De câte ori te-ai schimbat când ai plecat la studio sau la muncă? Într-o zi, în aceeași zi. Că haina aia îți scotea ripioarele de aici în evidență, că haina aia îlaltă îți scotea nu știu ce în evidență și nu îți plăcea, că haina aia îlaltă îți scotea altceva în evidență și nu îți plăcea și până la urmă ajunge să îți iei cea mai largă haină pe tine, zici, bă, cu asta nu arăt prea bine, dar măcar nu mi se vede colăcelul, nu mi se vede... celulită, nu mi se vede aia, nu mi se vede cealaltă. Practic asta încercăm o viață întreagă să facem, să cosmetizăm, să ascundem ce nu ne place, ce nu am iubit la noi, ce urâm la noi, ce ni s-a spus că este rău, defect, indezirabil. Și asta facem foarte mulți dintre noi o viață întreagă.