Monolog în limba română care explică procesul psihologic prin care unele persoane ajung la suicid: iniţial se focusează exclusiv pe aspectele pozitive ale vieţii ("partea plină a paharului"), iar când încep să observe repetat aspectele negative, acestea le copleşesc şi pot conduce la ideea că viaţa nu merită trăită.
Și ajung până la suicid. Și cred că un om care ajunge la suicid este un om care, într-o anumită perioadă a vieții lui, s-a amăgit rău de tot și s-a uitat doar la partea asta plină a paharului. Și după aceea când a început să vadă și partea goală, și a văzut și partea goală, și partea goală, și partea goală, și într-o situație, și în alta, și în alta, și în alta, practic a fost șocat de realitatea asta și puțin câte puțin l-a copleșit, pentru că noi sărim de obicei într-o extremă în altă, asta fac foarte mulți oameni. Și asta e o problemă foarte mare. Din a vedea doar partea bună a partea plină, Când descoperi și părțile alea negative, după aceea, practic, creierul doar acolo se uită. Aoleu, e chiar urâtă viața. Și unei ajung să spună, nu mai merită să trăim viața asta.