De ce te jignești cum o făceau părinții în copilărie?

Când ți-ai dat cu palma în cap și ți-ai zis, bă, de proastă mai sunt, oprește-te și întreabă-te, de ce mă fac eu proastă? Mi-a zis mama, mi-a zis tata, frații mei, mi-au zis toată viața, am fost aia mai mică și mai prostuță din casă. Mic și prostuț, știi expresia aia, mic și prost? Nu contează, vorbește, zi orice, fă orice, că ăsta nu înțelege, uite, mic e de acolo pe covor, el nu-și dă seama. Profesor, la un moment dat, te dă cu capul de tablă. Ți-a zis, idiotule, nu te pricepi la nimic, nu știi mate, fizică, chimie. Dacă vrei să schimbi ceva cu adevărat la tine, e foarte important să te observi. Când faci ceva, oprește-te. Comportamentul respectiv a venit dintr-un gând, dintr-o convingere. Poți să zici tu ce e la voia întâmplării. Nu e la voia întâmplării nimic în viața noastră. S-a întâmplat ceva aici în minte care ți-a determinat comportamentul respectiv sau vorba respectivă.