A Romanian monologue arguing for parental responsibility and societal oversight: the speaker claims parents can physically and verbally abuse children at home without consequences, stresses that early parental behavior profoundly shapes a child’s life, and suggests—perhaps ideally—that prospective parents should learn and pass an exam before parenting. The speaker reflects that it took them decades to understand how childhood experiences shaped their reactions.
Acasă părintele își poate permite să lovească pe copil de câte ori vrea, să-l trântească, să-l înjure, să-i vorbească oricum și nu se întâmplă nimic. Consider că ar fi foarte înțelept, nu știu dacă se poate realiza asta, dar așa cum în orice domeniu, tu trebuie să înveți și să dai un examen ca să poți profesa. Nu înțeleg de ce pentru a fi... Părinte, pur și simplu poți să te duci, ai făcut ceva cu soția, cu partenerul tău și ai copiile. Dacă tu astăzi pe stradă ești agresată de cineva, dacă ești înjurată, dacă ești lovită, este o autoritate, un jandarm, un polițai comunitar sau oricine ar fi, sau chiar noi, muritorii de rând, Luăm măsuri și intervenim ca să nu fie agresată. Dar acasă părintele își poate permite să lovească pe copil de câte ori vrea, să-l trântească, să-l înjure, să-i vorbească oricum și nu se întâmplă nimic. Mie nu mi se pare sănătos, pentru că viața acestui copil este în mâinile tale. Foarte puțini părinți conștientizează cu adevărat că ce fac ei în prezența copilului, cât este copilul mic, îl influențează pe viața. Mi-au trebuit zeci de ani să-mi dau seama ce-i cu mine. Mi-au trebuit zeci de ani să mă trezesc și să zic, băi, de unde sunt reacțiile alea?