A first-person Romanian monologue describing childhood fear and tension in a troubled household. The speaker recounts the dread felt when the father returned home—listening for keys, hurrying to appear asleep, and the pattern of criticism, punishment, and violence that made the family anxious.
Am văzut câtă durere este într-o relație neîmplinită, câtă frustrare, câtă tensiune, câtă frică. Când îl auzeam pe casa scării, el venea și debea ce era în unimerea gauri a cheii din prima. Și avea multe chei acolo și până deschidea ușa, făcea ceva zgomot. Atât de frică ne era de el că știam că totdeauna găsea un motiv să se ia de noi. Din orice, că n-a spălat vasele, n-a făcut temele, n-a făcut curățenie, totdeauna găsea ceva în neregulă și gata. Cearta, bătaia, pedepse. Și atât de frică ne era de el, încât până descuia el ușa, noi aveam timp să ne îmbrăgăm în pijamale, să ne facem patul, să ne și reglăm respirația, să pară că dormim. Știi cât, dacă ești agitat, respirația e așa mai... Pulsul ridicat și de asemenea. Și asta era frica noastră. Vine nada acasă și, mamă, uite ce rău o să fie.
Exercitii modul 9 Cum il abordezi pe partener daca are un stil de partenting diferit
NU tolera așa ceva în Relația Ta dacă nu Vrei să Ajungi o Victimă - Florin Amariei
