A Romanian-language personal monologue reflecting on harsh self-judgment after making a significant mistake. The speaker describes the common habit of berating oneself (calling oneself 'idiot', 'stupid') and how that attitude leads to feelings of incapability and believing one is not good or sufficient.
Cred că toți, la un moment dat din viața noastră, când am făcut o prostie mare, am perceput noi că în situația respectivă era o prostie mare, o greșeală mare. Foarte mulți dintre noi avem obiceiul să ne biciim, să considerăm că acea greșeală este un capăt de țară și ne considerăm în tot felul. Idioți, tâmpiți, neatenți, căscați. Cum am putut să fac una ca asta? La ce m-am gândit? Pentru că atitudini de genul ăsta față de mine mă duc la câteva consecințe. În primul rând, se intuieze sentimentul ăsta de incapabilitate, că eu nu sunt bun, sunt insuficient de inteligent, de prezent, de plăcut și așa mai departe.
Exercitii modul 9 Cum il abordezi pe partener daca are un stil de partenting diferit
NU tolera așa ceva în Relația Ta dacă nu Vrei să Ajungi o Victimă - Florin Amariei
