Daminof LOH reflects on shame and judgment in Romanian. The real problem isn't your actual shortcomings, he says, but that other people notice them. It's about the stress of being perceived, not the thing itself.
Dacă o să-și dea lumea seama că sunt prost, de aici vine și vorba aia, dacă tăceai, filozof rămâneai. Adică problema nu este că eu sunt prost, problema este că ajungi tu să vezi că sunt prost. Pe mine ar trebui să mă deranjeze că nu știu eu niște lucruri, punct. Dar pe noi nu ne deranjează atât de mult că noi avem niște probleme, ci ne deranjează foarte tare când alții văd că avem problemele astea. Și asta este, de fapt, rana de rușine, rana de umilire. Când eu mă stresez foarte tare, că voi, cei din exterior, veți vedea la mine niște lucruri pe care eu nu le consider în regulă la mine. Și la gândul că voi veți vedea că nu sunt amuzant, că nu-s deștept, că nu am bani suficienți, că nu mă descurc, că nu mă pricep, că nu miesc lucrurile, gândul ăsta este stresant. Și ziceam data trecută, când suntem stresați, se eliberează în corpul nostru cortizol.