Short Romanian monologue (spoken) imagining having buttons that instantly deliver what one needs from a partner — money, love, sex, trust, stability, desire — and noting these expectations stem from childhood. The speaker reflects on unrealistic, childlike desires for programmed emotional responses.
Să apăsăm pe butoane și să curgă banii, să curgă iubirea, să curgă sexul, să curgă ce ai tu nevoie în momentul ăla să fie totul așa, programat. Știu că am vrea să avem niște butoane. Pac, acum am nevoie, ce fel de iubire am nevoie? Am nevoie de iubirea aia prietenească și din iubirea prietenească, mai exact ce am nevoie de încredere? Pac, unde-i butonul? Pac, apăs pe buton. A picat doza de încredere de care am nevoie. Și partenerul îmi dă exact câtă încredere am nevoie. Și după aia stau și mă gândesc, acum ce am nevoie? Am nevoie de stabilitate. Stabilitate. Pac, am apăsat și curge stabilitatea de la partener. Acum vreau să trezesc în partenerul meu dorință, să-l văd cât tremură în fața mea. Nu că tremură de frică, tremură de dorință. Cât e nestăpânit. și apăs pe butonul ăla și partenerul meu dintr-o dată să-i se înrușesc urechile, e nebun. Te vreau, te vreau, te vreau, nu mă pot abține. Știm că astea sunt așteptări de copil.