This content was created by Daminof LOH. This content was uploaded by Daminof LOH. This is a YouTube video titled "Tata m-a răpit și m-a lăsat 4 ani fără mamă" containing a Romanian-language dialogue between two speakers discussing personal and emotional experiences related to childhood trauma, attachment issues, and family relationships. The conversation explores themes of emotional avoidance, parental separation, and the impact of early life events on adult behavior. The content was created in March 2024.
Mi-a trebuit zeci de ani să mă.
Trezesc și să zic, băi, de unde sunt reacțiile alea? De ce, când mă supără nevastă mea? Acum 26 de ani, când am intrat în relație cu ea, când mă supăra.
Eu nu vorbeam două, trei săptămâni cu ea. Nu vorbeam. Dispăream. Emoțional. Așa cum mă întreba, ok, aia ai găsit-o? Da, vezi că-i dincolo. Atâta. Dar emoțional eu nu eram prezent. Și nu înțelegeam, bă, de ce mi-a atât de greu... Conștientizam, eu nu voiam, niciodată nu am.
Avut în minte ideea de a divorța. Zic, bă, dacă tot nu am de gând să divorțez, tot nu stă capul.
La alta, de ce nu pot să vorbesc cu ea? Știi cum simțeam că se rupe ceva.
În mine când mă gândeam?
Trebuie să reiau discuția cu ea. Sau să pun mâna pe ea, să o ating. Nu puteam. Și mi-a trebuit zeci de ani să.
Găsesc și până am ajuns la teoria.
Atașamentului, să înțeleg cum e cu atașamentul evitant care s-a format în copilărie. Și între 2 și 6 ani, acolo.
S-A întâmplat toată povestea la mine, că.
Taică m-a luat de acasă și m-a dus la maică-sa. Practic m-a răpit și m-a lăsat fără mamă patru ani de zile, ca să.
Nu mă influențeze maica mea.
Nu o să intrăm în detalii, că.
E mult de povestit. Dar ca să nu mă las în prezența mamei să mă influențeze acolo unde.
Nu-I convenea lui, A zis, mă uit, te iau. Și m-a luat pe furii și m-a dus la bunicii. Bunicii cu treburi, graju, animale cu de toate, a încrescut pe marginea drumului, așa, când tu ești orice cobil pe acolo. Asta era ana de respingere.
Ori de câte ori aveam nevoie de.
Cineva care să mă ajute, care să.
Mă sfătuiască, care să mă sprijine ce.
Avea meu de făcut, nu aveam la cine să apeles.
Hai că nu e o problemă atât de mare.
M-am lovit, mă doare. Și ce lasă că-ți trece? Pentensori, am auzit vorba asta. Mie nu știu ce, lasă că-ți trece. Și tot timpul, durerea mea, emoțiile negative, emoțiile pozitive erau respinse. Abandonul e când pleacă un părinte.
A plecat, nu-l mai ai.
Dar tu când vrei să apelezi la el și el nu e disponibil emoțional, se formează o rană de respingere. Bă, eu sunt respins. Așa ajuns să fii independent, ajuns să spui tot felul de ziduri. Stau în banca mea și nu mai apelez la nimeni. Nu mai vorbesc cu nimeni. Cum simt că am o dorință, o.
Nevoie, o ceva și tu nu ești disponibil.
Bine, știu ce am de făcut.
Resolt treburile singuri. Totul se întâmplă în mintea mea.
Nu zicem cu scopul de a învinui pe părinți.
Vina ar fi dacă el ar fi.
Fost conștient că face un rău și intenționat.
Nu, se pune vorba de neputință, neștiință, au fost și părinții noștri traumatizați în.
Felul lor, deci nu învini nimeni, este doar material didactic.
