Monolog în limba română despre efectele negative ale frustrării și ale egoismului în relații. Vorbitorul explică două comportamente: exprimarea nepotrivită a frustrării care duce la relații toxice și suprimarea frustrării care conduce la somatizare, boli și deteriorează comunicarea interpersonală.
Asta cred că mai implică o doză mare de egoism, când vrei ca totul să fie ca tine, tu nu accepti că și alții au un alt punct de vedere, o altă modalitate de a face lucrurile, dar trebuie să iasă ca tine. Când nu iese ca tine, practic ești foarte frustrat. Asta e problema. Și când ești frustrat, ce faci? De regulă o exprimi într-un mod nepotrivit. Rezultatul? Ajungi la relații toxice. Sau frustrarea, de multe ori o poți înghiți, o ții în tine, Te îmbolnăvești, nu mai zic, începi să somatizezi și te duci în tot felul de boli, dar nici relația cu ceilalți nu-i faină. Pentru că ăla te vede că ești frustrat, că taci, că nu zici nimic. Ce ai? Ce-i cu tine? N-am nimic. Ei n-ai nimic, că de trei zile n-ai vorbit cu mine. Da? Și asta evident că influențează relațiile.