Tolerezi agresivitatea omului de lângă tine? - Florin Amariei
Florin Amariei gives a first-person testimony about growing up with prolonged domestic violence (father abusing his mother), his childhood intention to build a healthy family and help others, and how he nonetheless replicated some of his father’s aggressive traits in subtler forms (verbal and passive-aggressive) toward his wife. He describes the pivotal moment when he recognized his behavior as emotional abuse after reading an article, apologized, and began changing his methods. The video closes with a clear appeal to women in unhealthy relationships to reclaim their autonomy, set boundaries, and demand equal partnership.
Prima palmă pe care a luat-o mama mea a fost în seara nunții, iar după aia au urmat ani de zile de calvar, ani de zile în care tata a agresat-o pe mama în diferite moduri. Și am văzut în familia noastră foarte multe scene, de la certuri banale până la bătăi, scandaluri, sânge pe pereți, multe încercări din partea tatălui de a omorâ pe mama mea. Efectiv au fost vreo 20 de ani de calvar și pentru mama, dar și pentru noi copiii. Îți povestesc toate lucrurile astea foarte pe scurt sau îți spun despre ele pentru că vreau să înțelegi un lucru. Pe la 10 ani citeam o carte de dezvoltare personală în care scria autorul cam așa. Dacă vrei să ți se îndeplinească visurile, notează-ți-le. Și eu, inspirat din povestea trista părinților mei, mi-am notat la acea vârstă două visuri. Primul era să am o familie faină, să mă înțeleg bine cu săția și copiii mei, Iar al doilea vis era să am un job prin care să pot ajuta foarte mulți oameni. Să ajut pe părinți să se înțeleagă, mama și tata să se înțeleagă bine astfel încât să nu mai sufere copiii. Eu mă gândeam la mine cât de mult am suferit eu și frații mei pentru că sau din cauza că părinții mei nu s-au înțeles. Și este o vorbă când caii se bat, mânjii mor călcați în picioare. Da, copiii suferă foarte mult. și m-am gândit eu la vârsta aia cum ar fi să am un job care să mă ajute sau prin care să pot ajuta foarte multă lume. Și evident, timpul a trecut, m-am făcut mare, m-am căsătorit, am avut și eu o familie și așa cum ți s-a întâmplat și ție, mi s-a întâmplat și mie. Sunt convins că au fost și la tine foarte multe momente când ți-ai spus, jur că nu o să fiu ca mama sau ca tata. Și eu în copilărie mi-am jurat că nu o să fiu ca tata, nu o să îmi bat soția, nu o să fiu gelos, nu o să fiu infidel, nu o să consum alcool și așa mai departe. Ei bine, foarte multe lucruri sau foarte multe din lucrurile pe care le făcea tata nu le-am făcut și eu față de soția mea, dar au fost alte lucruri pe care le-am făcut și anume m-am descoperit că Trăsătura asta pe care tatăl meu a avut-o, agresivitatea, am păstrat-o și eu, doar că în alte forme. Pentru că, da, noi avem trăsăturile celorlalți, doar când le avem în alte forme și le manifestăm poate în alte contexte. Și mi-am dat seama, în relație cu soția mea, că Bine, asta nu de la început. După mai mulți ani de zile, apropo pentru cei care nu știți, sunt căsătorii de 26 de ani și la începutul relației eu eram în foarte multe ocazii exact ca tatăl meu, doar că în alte forme. Adică... Hai să vă dau un exemplu concret. Tata avea mentalitatea diferit înseamnă greșit. Adică dacă tu nu gândești, nu simți și nu acționezi ca mine, ești greșit. Prin urmare, tata avea o modalitate prin care încerca să o scorecteze pe mama mea și asta era agresivitatea fizică. Bun, eu nu am văzut-o pe soția mea, însă am avut alte forme ale agresivității. De exemplu, eram agresiv verbal și da, de multe ori am ridicat tonul la soția mea și am spus cuvinte care au rănit-o foarte tare. De asemenea, eram pasiv-agresiv, adică de foarte multe ori în dorința de a o corecta pe soția mea, că așa credeam eu că ea e greșită, Mă supăram foarte tare și mă retrageam în cochilia mea și nu mai vorbeam cu ea și uneori 2, 3, 4 săptămâni nu vorbeam cu ea, nu eram disponibil emoțional, iar chestia asta urănea foarte tare, făcea să se simtă insuficient de bună, făcea să se simtă obligată să facă niște lucruri pentru mine, chiar dacă ea n-ar fi vrut să le facă. Și faptul că eu eram pasiv-agresiv avea până la urmă același rezultat pe care îl avea comportamentul agresiv fizic al tatălui meu, da? Când o bătea pe mama mea. cu alte cuvinte și eu aveam modalitatea prin care cumva o obligam pe soția mea să facă ce voiam eu. Deci totul plecat din mentalitatea diferit înseamnă greșit. Dacă tu nu ești ca mine, e greșit și eu trebuie să fac tot posibilul să te schimb. Și asta am făcut la începutul relației cu soția mea. Încercam să o corectez din foarte multe puncte de vedere. Cum se îmbrăca, cum își aranja părul, nu avea voie să se vopsească pe vremea aia. Așa gândeam. Îi spuneam ce muzică să asculte, cu ce prieteni să vorbească, cum să îi duce pe copii. Doamne, nu pot să vă spun cât de îngust la minte eram și cât de Cât de serios eram cu treaba asta, pentru că la bază motivația pe care eu o aveam era una foarte, foarte bună și anume, eu îți vreau binele, eu știu ce-i mai bine pentru tine, eu mă gândesc la binele tău și pentru că sunt mai mare decât tine și că eu am citit mai mult decât tine, eu știu ce-i mai bine pentru tine și ar fi bine să faci ce-ți spun eu pentru că dacă nu, o să iasă rău de tine, o să fie rău de tine. Cumva eu mă gândeam să o aduc pe calea acea dreaptă. Și mulți ani în relația noastră, la început, așa a fost. Eu eram măla care încercam să o corectez pe soția mea, iar ea era în rol de victimă și pentru că își dădea seama că face foarte multe greșeli, că eu reușeam să o conving, atunci ea spunea, bine, fac ce zici tu. Și a fost o noapte, când nu aveam somn, Și stăteam pe internet și am găsit la un moment dat un articol în care se vorbea despre abuzatorul emoțional. Și prima tendință pe care am avut-o a fost să dau scroll să zic, n-am de a face cu așa ceva, eu nu sunt un abuzator. În mintea mea abuzatorul era persoana aia foarte dură, foarte agresivă, care îi bate pe ceilalți, care bagă fricaniei, care îi omoară, cine știe ce face agresorul. În niciun caz eu nu eram agresor. și am tot dat scroll, am ajuns la alte articole și la un moment dat mi-a venit așa un gând, bă da, agresor emoțional, ce-o fi agresor emoțional? Nu mă gândesem până atunci niciodată. Abuzator emoțional. Și m-am întors la articol și când am citit chiar te încurajez, caută și tu despre abuzul emoțional sau agresorul emoțional, să vezi ce înseamnă. Pe scurt, ideea este, ești agresor emoțional atunci când Faci exact ceea ce eu făceam. Critici pe ceilalți, îi disprețuiești, îi înjosești, încerci să-i corectezi, le limitezi libertățile pentru că tu știi ce-i mai bine pentru ei, nu le dai voie să-și trăiască propria viață chiar atunci când ești pasiv-agresiv și te retragi, tu faci pe supăratul și nu mai vorbești. Da, tot abuz emoțional este la mijloc. Când transmiți celorlalți că sunt insuficient de buni, că nu-i accepti așa cum sunt ei și că trebuie să se schimbe, că tu le vrei binele, tot abuz emoțional se numește și ăsta. Și când am citit ce înseamnă abuz emoțional a fost pentru prima dată în viață când mi-am dat seama ce-ai făcut semn soției mele. Și m-a bușit un plâns, am plâns și am plâns și mi-am dat seama Cât de greu ea a fost soției mele, chiar dacă ea nu își dădea seama că eu sunt un abuzator emoțional, ea a fost greu, pentru că tot timpul le-am transmis mesajul, nu e bine cum ești, trebuie să te corectezi și așa mai departe. Și abia m-am așteptat să vină dimineața și când a venit dimineața m-am dus la Oana și i-am spus, te rog să mă ierzi, uite ce am citit. Am aflat și eu, pentru prima dată în viața mea, despre abuzatorul emoțional. Te rog să mă iergi și hai să facem relația noastră să fie ca între doi adulți emoțional. Și aceea a fost ziua în care eu am început să îmi schimb comportamentele negative, pentru că a fost pentru prima dată când am conștientizat că nu este suficient să ai intenții bune față de oamenii din jurul tău, nu este suficient să îi iubești, nu este suficient să le dorești binele, ci este absolut necesar să ai și metode sănătoase, să ai și metode etice prin care îi abordezi pe ceilalți. A fost o schimbare foarte mare în viața mea. Și-al doilea lucru pe care vreau să-l spun acum la final este acesta. Pentru toate doamnele care stați în relații și suferiți și înghițiți și tolerați comportamentele negative ale bărbaților voștri pentru că ei știu ce-i mai bine pentru voi și voi vă simțiți în continuare vinovate. Așa să vă spun că asta nu este o manieră sănătoasă de a vă trăi viața. Da, poate că vă salvați relația, dar important este că vă puteți pierde pe voi înșiva. Punându-vă mereu pe voi pe locul 2, tăcând, înghițind, nepunând limite, nu faceți decât să renunțați la propria persoană, să renunțați la cine sunteți voi, la ce este important pentru voi, și dați în continuare credit omului de lângă voi, prin faptul că nu îi puneți limite. Vă încurajez așadar să le spuneți partenerilor voștri, am vrea ca relația dintre noi să nu mai fie ca relația dintre un tată și o fică. Eu nu sunt fica ta, eu sunt soția, sunt partenera ta și dacă suntem parteneri înseamnă că suntem egali. Tu nu ai niciun drept să-mi controlezi mie viața, să-mi spui cum să-mi trăiesc eu viața, Este responsabilitatea mea față de viața mea să știu cum să trăiesc. Și da, dacă ai ceva să îmi spui, poți să îmi spui din rol de partener, din statutul de egalitate. Uite, draga mea, am un lucru pe care își vreau să ți-l spun, asta e perspectiva mea, tu faci ce vrei cu informația pe care eu ți-o dau. Da, în felul ăsta sunt de acord să-mi transmiți, dar tu nu ai niciun drept să-mi impui, să mă șantajezi, să mă manipulezi, să mă controlezi. Numai asta este relație sănătoasă. Vă las cu gândurile astea și sper să stați în picioare pentru voi, să vă luați puterea înapoi și să vă trăiți viața cum este mai bine pentru voi.
More from Florin
Exercitii modul 9 Cum il abordezi pe partener daca are un stil de partenting diferit
NU tolera așa ceva în Relația Ta dacă nu Vrei să Ajungi o Victimă - Florin Amariei
